Fă cum ţă tal’ie caplu

17 Dec

 

Fă cum ţă tal’ie caplu

Morarlu- agiumsi oarfăn, nu-l’i calcă văr la moară.
C-arădi ş-taha fură l’i-işi numa pit hoară.
Ş-neavearea ca şi-apucă, cu cale –află morarlu
Nă dzuă di păzare si s-ducă s-vindă tarlu.
Să scoală, l’ia ş-ficiorlu; ma doi, cum să spune,
Şi-eara maş cu trei scănduri ş-aţeale nu ahăt bune.
Că ţi să-l’i yină-n-minte ? Cum niţi un om nu-adară
A tarlui c-ună fune cicioarile-l’i ligară.
Apoi pi lemnu-l mută, să-l ducă aşi-n păzare,
Şi s-nu lu-alasă s-imnă, că vedz, di mult imnare
Va s-curmă ş-va s-asudă ş-apoia, bre ficior –
Lu-nveaţă tora tat-su –nu s-vinde ahăt lişor.
Ş-cu tarlu din anumir ia-l’i doil’i nă dimneaţă
L’ia calea, fac ş-nă cruţe s-lă ńeargă ti mbăreaţă.
Ş-dit hoară căt işiră ăl’i veadi un ş-lă greaşti:
“Bre oamiń, ţe-s aeste, ved ,mintea vă lipseaşti.
Chiruţ vă hiţ, pri pâne ! păn tora nu-amu vidzută
Gumari să s-l’ia de-anumir ş-pi leamni ca să s-mută.
Lăsaţ-lu s-imnă singur, că ş-are năs cicioare
Ca-l’umtrea nu gumarlu, ma voi hiţ ti ligare”.

  • “Ficior, disleagă funea, că ndreptu l’i-easte grailu.

Di căt s-nă-arădă lumea, la s-curmă heamă ş-Bailu.
Şi-l bagă pri cicioare ş-tuţ treil’i fug pri pade,
Cănd după dzaţe ceape un altu om âl’i veade.
“Criştińi” li dzăţe aestu, “nu-i lucru dip cu minte
S-imnaţ voi tută calea ş-gumarlu s-fugă ninte
C-urecl’ile mprustate ca vărnu domnu mare,
Vă-i frică, vahi, s-nu s-măcă; ori, coada vă si pare
Va-l’i cadă, ma s-lu ncaliţ ? Tră ţe-l’i dzăţem gumar
Pri noi ma s-nu nă poartă ş-tră ţe-l’i băgăm sumar?”

  • “Ş-aestu ndreptu greaşte, ficior nu-i altă hală,

Căpestrul ţăne-l’ ghine ş-arucă-l’-te căvală”.
Ş-ăncalică ficiorlu, iar tatăl pri cicioare
Sudorle până-n pade, trec calea ţea cu soare.
Ma-n cale da pri alţă, aşi vedz lă fu dată,
De-acasă cănd părńiră cu stăngul au călcată.
“Mutrea ficior ti hare! – Bre, puşcl’iu, nu ţi-u-arşine
Pri tar să stai ca preftu, iar ta-tu după tine
Să s-curmă tot imnănda ? D-iu loaş ahătă minte.
Ca tora tu-auşatic s-nu-ai ńilă di părinte ?
Dipune, că nu-ţ prinde “ – Discalică ş-ficiorlu
Iar tată-su s-alină, cum dzăsiră năş zborlu.
Imnară heamă cale, ma na, tr-a lor cripare
Nascănţi tiniri l’i-află ş-li grescu cu-arădeare:
“Auş di drac, nu-ai ńilă ş-puţăn nu minduieşti,
Cănd tine stai căvală ş-ficiorlu-ţ pidipseşti ?
Fumeal’ia aşi ţ-mutreşti? Nu vedz, că nu poa-s-ţănă
Că-l’i treambură cicioarle şi-n cale va ţi-armână ?”
Morarlu-ş dzăţe singur: ved hiilu-ńi easti crehtu
Ş-nu faţe-ahăt să s-curmă, aţel’i ăş griră ndreptu.

  • “Ficior, vin ca s-ăncaliţ, ia-aţia după mine

că tarlu dinăseaşte ş-ńirdzem aşi ma ghine.
Ş-andoil’i sun cavală, andaulea s-feaţe tarlu.
Tu zigă trag ca multu ficiorlu cu morarlu.
Ş-ma nclo năş da pi alţă, huriaţ s-duţea-n păzare
Ţe căt ăl’i ved, li strigă: “voi hiţ tră spindurare,
Voi nu-avut niţi suflet, ni Dumnidză pri voi
Pri pravdă-ahătă ńică căvală să staţ doi.
Va-l frăndzeţ, bre, gumarlu, armase, nu videţ ?
Ori naca vreţ acasă maş chealea să-l’i duţeţ!”
Ş-dipusiră ş-ăndol’i ş-morarlu atumţea şade
Tu cale pri-ună cheatră ş-pri minduire cade.
Analţă-apoia caplu şi greaşte: “bre ficior,
Di căţ vidzujm ăn cale, nu-aflăm doi pi un zbor;
Un dzăţi alba-i bună, alantu laea alavdă,
Ma easte fără minte, aţel ţe şeade s-l’i avdă
Tru iţi lucru omlu, el singur s-minduească,
Şi s-facă cum l’i-u ghine, nu alţă ţe va s-grească.
Ma stai s-asculţă hoara şi soea şi viţińi,
Agiundzi, cum agiumse cireaplu-al Nastradin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: